Formarea profesională a salariaților

Conform Codului Muncii (art. 190), atât în varianta actuală, cât și după modificarea acestuia prin Legea nr.40/2011, ce va intra în vigoare din 1 mai 2011, angajatorii au obligația de a asigura participarea la programe de formare profesională a tuturor salariaților, cel puțin o dată la 2 ani, dacă au minimum 21 de salariați, respectiv cel puțin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariați.

Participarea la formare profesională poate avea loc la inițiativa angajatorului sau la inițiativa salariatului.

Părțile contractului de muncă pot stabili de comun acord, modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile lor, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională. În acest sens se vor încheia acte adiționale la contractele individuale de muncă.

Potrivit modificărilor aduse de Legea nr.40/2011, parțial existente și în forma inițială a Codului muncii, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este inițiata de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta.

Trebuie amintit că pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesională inițiate de angajator, salariatul va beneficia de toate drepturile salariale deținute.

În plus, pe perioada participării la aceste cursuri de formare profesională, salariatul beneficiază de vechime la acel loc de muncă, această perioadă fiind considerată stagiu de cotizare in sistemul asigurărilor sociale de stat.

Salariații care au beneficiat de un astfel de curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă stabilită prin act adițional  la contractul de muncă prin care se stabilesc și orice alte aspecte în legatură cu obligațiile salariatului, ulterioare formarii profesionale. Nerespectarea de către salariat a acestei obligații de a lucra o perioadă la angajatorul respectiv, determină obligarea lui la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.

Această obligație revine și salariaților care au fost concediați în perioada stabilită prin actul adițional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune în legătură cu munca lor, precum și în cazul în care instanța penală a pronunțat interdicția de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.